Revelatii pe marginea soselei

Sile Priceputu era obosit. Condusesese toata ziua prin oras, iar acum ca sa mai scurteze cozile interminabile care duceau spre centru, iesise pe soseaua de centura ca sa intre din nou, printr-un punct mai putin aglomerat. Dar ce sa vezi...si aici era coada. Fiert de caldura si sictirit, intre fumul scos de tirul din fata si uruitul camionului din lateral, simtea cum particule fine de praf ii scrasnesc intre dinti. Invartind macaraua prea uzata a geamului care oricum nu se inchidea prea bine ,privea in gol undeva, pe linia santului de la marginea soselei. Un tufis cu frunze de un verde murdar ascundea ceva,ceva sclipise acolo. Deschise larg ochii si mirarea il facu sa se cutremure. ROSII !! da, rosii salbatice, crescute pe buza santului din semintele aruncate de vreun camionagiu probabil cu resturile unei mese, printre coji de salam si firimituri de paine. Rosii crescute salbatic,in ciuda naturii, printre nori de fum si vapori de benzina, langa pete de ulei si in zgomotul insuportabil de motoare vajaind in trecere. Opri masina cateva zeci de metri mai sus, fara sa ii fie clar ce vrea sa faca. Da, voia sa vada minunea mai indeaproape. Coborand in ripa de la marginea drumului se umplu de praf sters cu pantalonii de pe tufele uscate, de brusture. Smulse trei rosii  -atat-  .  Mai multe nu avea cum sa culeaga fara sa se bage in scaieti . Gafaind de la caldura si cu rosiile in maini, escalada inapoi buza santului si se urca la volan. Sterse una dintre rosii ,apoi, circumspect,incepu sa o manance. Mmm, era buna, aromata cum nu mai intalnise tocmai din copilarie, cand fura rosii prin gard de la vecini. Cazut intr-o meditatie profunda asupra vietii, mai compuse un vers :

M-am decis cum sa scap
planeta de poluare
cumpar apa (plata) de izvor
si-o arunc in canalizare

Demara de pe loc, cu un zambet pe fata, al omului care in sfarsit,a inteles ce este natura si  lumea, hotarat sa devina un aparator inflacarat al Rosiei ...montana.